Alege limba romana english

„Atât copiii, cât şi părinţii aveau nevoie de această întâlnire directă cu spectacolul, cu emoţia pe care nu o poţi avea, nu o poţi trăi decât atunci când în faţa ta se desfăşoară un spectacol de teatru live. Internetul cu toate opţiunile lui, inclusiv teatrul online, nu îţi poate transmite acea emoţie pe care o simţi doar când eşti acolo, la câţiva metri de scenă.”

Vă invităm să parcurgeți un interviu realizat de Agerpres cu Gabriel Coveșeanu, managerul Teatrului Ion Creangă, despre bucuriile și provocările stagiunii estivale, dar și despre proiectele pe care le pregătim – două noi titluri care vor avea premiera în prima parte a stagiunii care stă să-nceapă.


AGERPRES: Stagiunea estivală a Teatrului Ion Creangă a demarat în iulie şi continuă până la finalul lunii septembrie. Luna aceasta veţi avea opt spectacole cu câte două reprezentaţii în fiecare zi de week-end. Cum a fost să pregătiţi în această perioadă de pandemie programul stagiunii estivale „VăraTIC: Miniteatru în Amfiteatru"?

Gabriel Coveşeanu: A fost dificil, asta pentru că atunci când am avut posibilitatea să organizăm evenimente în aer liber, a trebuit să aşteptăm toate acele norme de aplicare, toate măsurile de siguranţă care au trebuit aplicate. Veneam după o perioadă de pauză în care nu avusesem niciun fel de contact cu publicul, ne întâlneam cu spectatorii noştri doar în mediul online, şi sigur că aşteptam cu nerăbdare acest moment. Pe de altă parte, ne gândeam la felul în care vor reacţiona oamenii, la modul în care vor reacţiona copiii pentru că spectacolele noastre - dincolo de povestea ce se desfăşoară sub ochii spectatorilor - presupun şi o interacţiune a actorilor cu spectatorii noştri, cu cei mici. Fie că ei sunt implicaţi la finalul spectacolului, se joacă în decorul spectacolului, şi aşa mai departe, ori lucrurile astea nu au mai fost posibile.

De asemenea, părinţii spectatori trebuiau să poarte acea mască pe toată durata spectacolului, copiii trebuiau să stea pe locurile lor de când veneau la Grădina Eliad şi până se termina spectacolul. Intram cumva, şi am intrat, într-o altă eră, să-i spunem, a spectacolelor pentru copii, o eră în care copiii nu se mai puteau bucura şi de altceva decât de spectacolul propriu-zis, chiar şi socializarea cu alţi copii atunci când se întâlneau la noi, la spectacol. Trebuie să recunosc că mi-a fost puţin teamă de lucrul ăsta, dar am avut parte de o surpriză extrem de plăcută să descoperim că atât părinţii sau bunicii, cei care veneau împreună cu cei mici la spectacole au înţeles că sunt nişte vremuri cumva mai complicate, că e nevoie să aştepte un pic până li se permite accesul în grădină, pentru că ei trebuiau termoscanaţi. De asemenea, trebuiau să completeze un chestionar în care să declare pe propria răspundere că nu au intrat în contact cu nimeni (n.r. - infectat cu coronavirus), acele formulare standard, şi era cumva un proces de durată, dar am constat că atât părinţii însoţitori, cât şi copiii au avut răbdare, au stat cuminţei. Copiii au înţeles atunci când părinţii le-au spus: „Uite, trebuie să stăm aici pe scaunele noastre şi o să înceapă spectacolul în câteva momente". E drept că noi am completat un pic cu un program ante-spectacol, să-i spun aşa, făceam un fel de amfitrionat, în sensul în care un actor din teatru urca pe scenă înainte de începerea spectacolului şi încerca să relaţioneze cu copiii şi cu părinţii, păstrând distanţa, dar cumva încercând să-i introducă în atmosfera de spectacol, să le spună că e o situaţie specială şi că va trebui să stăm un pic liniştiţi, va trebui să stăm pe locurile noastre, să nu interacţionăm cu ceilalţi copii, va trebui să purtăm mască pe toată durata spectacolului etc. Cam aşa s-a întâmplat, cam aşa se desfăşoară spectacolele în această stagiune estivală.


AGERPRES: Pentru a putea fi jucate spectacolele în aer liber a fost nevoie să le adaptaţi. Cum a fost pentru actori şi pentru tehnicieni?

Gabriel Coveşeanu: Nu a fost uşor, pentru că inclusiv personalul teatrului, referindu-mă acum la personalul tehnic spre exemplu, a trebuit ca pe toată durata desfăşurării activităţilor să poarte masca de protecţie şi nu este neapărat foarte comod atunci când depui un efort, pentru că vorbim aici de personalul de scenă care trebuie să pună un decor, să-l scoată, să-l mute, deci fac o muncă fizică, dar au înţeles necesitatea de a purta mască, de a ne dezinfecta, de a păstra distanţa faţă de colegi, de a nu sta unul lângă celălalt. Toată lumea a înţeles lucrul ăsta. De asemenea, actorii, sigur că atunci când erau pe scenă am spus că nu pot juca cu masca pe figură, pentru că nu se înţelege textul, nu vezi expresia actorului - ce spectacol este ăla în care tu nu vezi faţa actorului? - dar i-am rugat ca în majoritatea scenelor să păstreze distanţa unul faţă de celălalt. Poate, în scena obişnuită, până la izbucnirea pandemiei, ei stăteau ceva mai apropiaţi. I-am rugat să păstreze puţin distanţa, plus că noi am jucat această stagiune estivală nişte spectacole, le spunem noi, spectacole mici, adică nişte spectacole cu o distribuţie relativ mică - trei, patru maxim cinci actori. Tot spectacolul durează 30 de minute, şi atunci nici scenele nu sunt foarte lungi. Am încercat să ne adaptăm cumva la situaţia actuală.

 

AGERPRES: Programul stagiunii estivale este compus atât din poveşti clasice, cât şi din poveşti mai noi pe texte create special pentru Teatrul Ion Creangă. Ce tip de poveşti îi atrag pe cei mici? Sunt mai atractive poveştile clasice sau le plac mai mult poveştile mai noi?

Gabriel Coveşeanu: E o întrebare foarte interesantă pentru că ea comportă mai multe răspunsuri. Micii noştri spectatori nu vin singuri la teatru, vin însoţiţi. Adesea nu copilul alege spectacolul la care urmează să fie prezent, ci părintele sau tutorele. Trebuie să recunoaştem că părinţii sunt adesea atraşi de titluri clasice, de poveştile pe care ei le cunosc, poveşti pe care copiii deja le cunosc, şi atunci în cazul titlurilor celebre este foarte uşor, oamenii vin în număr foarte mare. Dar, pe de altă parte, noi am dezvoltat la Teatrul Ion Creangă un program care se cheamă „Educaţie timpurie", şi am dezvoltat nişte spectacole pentru o categorie de vârstă foarte fragedă, noi îi spunem categoria de vârstă 0-3 ani, adică de la nou-născut până la trei ani, vârsta la care un copil începe să meargă la grădiniţă, să intre în colectivitate. Acestea sunt nişte spectacole speciale, adesea non-verbale, fără text, sunt nişte spectacole senzoriale, sunt spectacole de mişcare, sunt spectacole la care copiii, de la vârste foarte fragede, iau contact cu această lume a teatrului. Senzorial, în primă fază. De asemenea, părinţii sunt foarte dornici să-şi aducă copiii încă de la vârste fragede la teatru, şi lucrul ăsta pe noi ne-a bucurat foarte mult şi gândiţi-vă că inclusiv în pandemie, în perioada asta în care s-a instalat, trebuie să recunoaştem, o oarecare frică, teamă de a mai participa la evenimente publice, de a fi într-un spaţiu cu cât mai mulţi oameni, mai ales în cazul părinţilor, am avut bucuria să descopăr că sunt părinţi care, cu responsabilitate, continuă să-şi aducă copiii la spectacolele noastre de teatru încă de la vârste foarte fragede.

AGERPRES: Şi ce spectacole văd copiii cu mai multă plăcere?

Gabriel Coveşeanu: Copiii reacţionează imediat. Un lucru pe care eu l-am descoperit la Teatrul Ion Creangă, în calitate de actor în primul rând, a fost că acei spectatori, copiii, sunt cei mai sinceri. Cu ei e foarte simplu: ei te cred sau nu te cred. Dacă tu reuşeşti să-i convingi, să-i iei cu tine în povestea ta, ei merg până la capăt, indiferent că e vorba de o poveste clasică, o poveste pe care ei o cunosc, sau este o poveste pe care o descoperă acum sau o inventăm împreună. Important este ca tu să ai acea putere de a-i convinge, de a-i lua cu tine. Dacă nu i-ai convins, se plictisesc imediat, nu au stare, se ridică, pleacă, ei sunt foarte sinceri, nu au acea complezenţă a adultului care merge la un spectacol de teatru şi care, dacă nu-i place, stă cuminte pe scaun până la final, aplaudă, şi se duce acasă şi spune „dom'ne, nu mai vin la teatru". Nu, ei nu au asta. Copiii s-au ridicat imediat şi spun în gura mare: „Nu-mi place!", „Nu vreau asta!". Plus că ei simt nevoia întotdeauna să se implice. De exemplu, ei merg cu eroul principal până la capăt şi dacă eroul principal este pus într-o situaţie delicată sau apare un personaj negativ în spatele lui pe care el nu-l vede, să spunem, copiii îi atrag atenţia: „Vezi că este în spatele tău. Ai grijă!".

 

AGERPRES: Aţi fost printre primii, dacă nu chiar primii, care au jucat în aer liber. Cum au reacţionat părinţii, bunicii? Au avut deschiderea, curajul, de la bun început să vină cu copiii la spectacole.

Gabriel Coveşeanu: Am avut această temere că părinţii poate nu vor mai avea disponibilitatea de a veni împreună cu copiii la un spectacol de teatru, dat fiind că există această temere de a nu se întâmpla ceva, de a nu te infecta, dar am descoperit cu plăcere şi bucurie faptul că părinţii au venit, au fost foarte responsabili, şi-au adus copiii, au înţeles că trebuie să ne dezinfectăm înainte de a intra, chiar dacă eram într-o grădină, că li se va măsura temperatura, atât lor cât şi copiilor, dar am transformat povestea asta într-o joacă. Era lupta copilului cu temperatura, „hai să vedem cine învinge de data asta", şi acel termometru nu era un termometru, era o unealtă magică, şi cu acea unealtă copilul lupta cu temperatura, cu virusul. Câtă vreme transformi totul într-o poveste şi povestea este una pe care o spui cu credinţă copilului, el va veni cu tine şi va intra în povestea asta. El va intra cu bucurie în povestea pe care tu i-o descrii. Părinţii au înţeles, copiii s-au comportat exemplar, au înţeles că trebuie să stea pe locul lor, să nu se mişte foarte tare, să nu relaţioneze cu ceilalţi şi am simţit că atât copiii, cât şi părinţii aveau nevoie de această întâlnire directă cu spectacolul, cu spectacolul de teatru, cu emoţia pe care nu o poţi avea, nu o poţi trăi decât atunci când în faţa ta se desfăşoară un spectacol de teatru live. Internetul cu toate opţiunile lui, teatrul online, etc, nu îţi poate transmite acea emoţie pe care o simţi doar când eşti acolo la câţiva metri de scenă.

 

AGERPRES: De curând a fost semnat şi ordinul prin care aţi primit permisiunea să aveţi reprezentaţii în interior. Se mai pune problema să vină copiii cu şcoala la spectacole? Cum v-aţi organizat şi câţi spectatori veţi primi în sălile în care jucaţi?

Gabriel Coveşeanu: Conform ordinului, la acest moment sălile de spectacol nu se mai pot umple la capacitate maximă, ci va trebui să organizezi spaţiul în aşa fel încât să ai maxim 50% din capacitatea sălii ocupată, sigur, păstrând distanţa între locuri, distanţa faţă de scenă, respectând toate măsurile de siguranţă pe care le aveam şi în aer liber şi pe care va trebui să le respectăm şi acum, când vom juca în spaţii închise. Eu mă bucur că există această posibilitate de a ne reîntoarce în teatru. Această experienţă a stagiunii estivale ne-a ajutat foarte mult, adică am văzut că oamenii pot să respecte nişte reguli, se pot bucura de un spectacol de teatru în condiţii de deplină siguranţă şi vom face acelaşi lucru şi în interior. Eu cred că nu vor exista niciun fel de probleme şi, aşa cum n-am avut niciun fel de problemă pe toată durata stagiunii estivale, sunt convins că nu va fi niciun fel de problemă nici atunci când vom muta spectacolele în sala de teatru, aşa cum este şi normal şi firesc: respectând măsurile, având grijă să nu intrăm în contact, să stăm la distanţă, dar să ne bucurăm de teatru. Noi nu putem avea un metru şi jumătate între spectatori pentru că nu poţi să ţii copilul la distanţă de părinte, dar sunt convins că toată această experienţă ne ajută acum când ne vom muta la interior.

În zona spectacolelor organizate este de discutat pentru că acele spectacole la care copiii veneau în grup, cu colegii de şcoală, vom vedea dacă vor mai putea fi organizate. Trebuie să vedem în primul rând cum va arăta noul an şcolar. Sunt foarte multe necunoscute, dar eu cred că cel puţin până la sfârşitul anului ne vom bucura de această experienţă în care copiii pot veni împreună cu părinţii la sfârşit de săptămână să vadă un spectacol în condiţii de siguranţă, într-un număr redus de spectatori şi să ne bucurăm împreună de teatru.

 

AGERPRES: Dacă se va întâmpla ca unul dintre actori să se îmbolnăvească, să fie atins de virus, ce veţi face?

Gabriel Coveşeanu: Există nişte norme foarte clare atunci când un angajat, că se poate întâmpla fie la actori, fie la personalul tehnic, se îmbolnăveşte sau este depistat pozitiv cu COVID-19. În primul rând el este fie internat, fie izolat, în funcţie de severitatea şi gravitatea bolii, apoi toate persoanele cu care el a intrat în contact intră automat în izolare. În funcţie de felul în care evoluează situaţia, dacă cineva are simptome este testat. Sunt nişte norme pe care DSP le-a gândit împreună cu Ministerul Sănătăţii şi în care, inevitabil, trebuie să intri. Să sperăm că nu vom avea parte de o astfel de situaţie pentru că, sigur, acum în funcţie de cel depistat pozitiv, în funcţie de numărul de oameni cu care el a intrat în contact, se poate ajunge până la oprirea activităţii unei instituţii. S-au văzut astfel de situaţii cu alte instituţii publice şi pe perioada verii, dar să sperăm că nu va fi cazul. E o situaţie neplăcută, noi nu am avut până acum astfel de situaţii şi sper nici să nu avem.

 

AGERPRES: În septembrie se finalizează stagiunea estivală şi va urma o stagiune indoor. Ce noutăţi pregătiţi?

Gabriel Coveşeanu: Avem două spectacole pe care le-am început, cumva, încă înainte de pandemie. Erau în prima lor fază, erau primele repetiţii cu spectacolul „Lampa lui Aladin" inspirat din „1001 de nopţi", dar a trebuit să oprim pentru că, în momentul în care s-a declanşat pandemia, activitatea a fost întreruptă. Vom relua repetiţiile pentru acest spectacol şi sperăm să avem şi premiera până la sfârşitul anului şi, de asemenea, ne dorim foarte mult să avem şi un spectacol, o premieră pentru categoria de vârstă 0-3 ani, un spectacol senzorial. La începutul anului am avut nişte discuţii cu o echipă de realizatori. Din păcate acea echipă nu a mai putut continua proiectul, au fost şi sunt implicaţi în alte proiecte, şi atunci a trebuit să renunţăm la acel proiect, dar ne-am propus să găsim alte variante, alte soluţii pentru a avea şi acest al doilea spectacol până la sfârşitul anului. Deci, avem planuri mari, sperăm să le ducem la bun sfârşit, pentru că dincolo de plăcerea şi bucuria noastră de a fi pe scenă, ne dorim foarte tare să-i bucurăm şi pe spectatorii noştri, mai ales că variantele de a petrece timpul liber în sezonul rece sunt oarecum limitate. O variantă bună ar fi de a veni la un spectacol de teatru unde fie cunoşti o poveste nouă, fie vezi poveste clasică interpretată într-o manieră, alta decât cea pe care o ştiai. E o variantă bună şi îi aşteptăm pe părinţi, pe copii, pe bunici să fie partenerii noştri şi în această stagiune în sala de spectacole. Mi se pare că vorbim acum de spectacol în sala de teatru, ceea ce până acum o jumătate de an era o normalitate, nimeni nu se gândea să facă un spectacol în alt loc, dar iată că trăim vremuri în care a ne întâlni în sala de spectacol pare a fi o aventură.

 

AGERPRES: Dumneavoastră sunteţi, în primul rând, actor, dar între timp sunteţi şi manager al Teatrului Ion Creangă şi aveţi şi o emisiune matinală la o televiziune comercială. Mai aveţi timp să urcaţi şi pe scenă?

Gabriel Coveşeanu: Din păcate, ăsta este un regret al meu, acela că nu am mai putut urca pe scenă de ceva vreme întrucât programul, într-adevăr, nu-mi permite. Am emisiune live în fiecare zi după care situaţiile administrative pe le întâlnesc în această provocare. Pentru mine, provocarea de a fi managerul unei instituţii cum este Teatrul Ion Creangă, de care sunt legat sufleteşte pentru că sunt actor al acestei instituţii de mai bine de 20 de ani, aici m-am format, aici am crescut, teatrul ăsta este un loc care mie îmi este foarte drag şi tocmai de aceea am acceptat această onoare de a fi managerul Teatrului Ion Creangă şi îmi doresc din tot sufletul ca această instituţie să fie pe buzele fiecărui copil atunci când este întrebat de părinte sau de învăţător sau de oricine, unde vrea să meargă în week-end, copilul să răspundă: „La Teatrul Ion Creangă".

 

AGERPRES: Jucaţi în continuare în spaţii închiriate din Capitală. Care este situaţia sediului din Piaţa Amzei?

Gabriel Coveşeanu: Din păcate, asta este o altă durere a instituţiei Teatrul Ion Creangă, anume că sala noastră din Piaţa Amzei, locul în care am bucurat mii de copii, ca să nu zic sute de mii de copii, de-a lungul anilor este într-un proces de restructurare, reorganizare, reamenajare. Ar fi trebui ca anul acesta să fie gata. Lucrările sunt gata în proporţie de 80%. Din păcate, la momentul la care a fost declarată pandemia, lucrările pe şantierele de interior, cum era şi cazul nostru, au fost sistate şi practic din martie până la acest moment lucrările nu au fost reluate (...). Sigur, se lucrează pe şantierele exterioare, dar asta pe noi nu ne încălzeşte foarte tare. Sperăm din tot sufletul ca poate, cel mai târziu până anul viitor, sala să fie gata şi să ne putem reîntoarce cu spectacolele noastre în sala noastră din Piaţa Amzei. Anul acesta am împlinit 55 de ani de activitate şi din păcate nu am putut marca aşa cum se cuvine această sărbătoare pentru că, pe de o parte a fost şi pandemia, pe de altă parte nu suntem în sala noastră. Au fost mai multe lucruri care nu au fost aşa cum trebuie, dar important este că noi funcţionăm, avem un repertoriu variat şi extrem de apreciat de public. În vara aceasta, pe lângă stagiunea noastră estivală, am fost invitaţi să participăm la Festivalul Bucureştii lui Caragiale, organizat de ARCUB în parteneriat şi cu noi, în Parcul Cişmigiu. Am jucat acolo trei spectacole ale noastre, trei spectacole la care publicul a fost într-un număr extrem de mare. Dacă spaţiul ar fi permis, ar fi fost şi mai mulţi oameni. Din păcate, mulţi nu au putut intra pentru că aceleaşi măsuri de siguranţă au fost luate şi acolo.

Suntem un teatru de care publicul are nevoie, publicul bucureştean are nevoie în primul rând, copiii au nevoie de noi, de poveştile pe care noi le creăm şi le pregătim special pentru ei şi sunt convins că în scurt timp lucrurile vor intra pe făgaşul normal. Vom avea din nou sala noastră de spectacole, ne vom putea întâlni acolo cu spectatorii noştri şi acel gând al meu, acel deziderat al meu de a fi pe buzele tuturor copiilor, zic eu că se va împlini cât mai curând.

 

AGERPRES: Ce mesaj aveţi pentru părinţii şi bunicii care ar dori să vină la teatru, dar încă nu au curaj?

Gabriel Coveşeanu: Îi înţeleg pe toţi acei părinţi, pe toţi acei bunici, pe toţi acei oameni care, sigur, se tem să participe la un spectacol de teatru, la un eveniment cultural de teama infectării. Temerea este justificată, dar, în egală măsură, vreau să-i asigur pe toţi că noi, cel puţin Teatrul Ion Creangă ia toate măsurile în aşa fel încât dumneavoastră, spectatorii, părinţii, bunicii, dar şi cei mici, să fiţi în deplină siguranţă atunci când urmăriţi un spectacol de teatru. Credeţi-mă că facem tot posibilul, respectăm până la ultima virgulă toate normele, toate măsurile, suntem extrem de atenţi cu toţii pentru că nu ne dorim sub nicio formă să avem vreo neplăcere şi, nu vreau să mă laud, dar am curaj să afirm că la noi la spectacole sunteţi poate mai în siguranţă decât atunci când vă duceţi să vă faceţi cumpărăturile într-un supermarket.

 

© Copyright 2014 Teatrul Ion Creanga